Paradoxul lui Bertrand explicat

În 1889, matematicianul francez Joseph Bertrand a pus o întrebare care pare să aibă un singur răspuns: trasați la întâmplare o coardă a unui cerc; cât de probabil este ca ea să fie mai lungă decât o latură a triunghiului echilateral înscris în cerc? Apoi a dat trei soluții atente, cu trei rezultate diferite. Problema nu este un truc. Ea arată că „la întâmplare” nu înseamnă nimic până nu spuneți cum se face alegerea aleatorie.

Un cerc cu un triunghi echilateral înscris, un cerc interior cu linie întreruptă, cu raza pe jumătate, și coarde aleatorii, cele lungi cu albastru și cele scurte cu portocaliu
Un cerc cu un triunghi echilateral înscris, un cerc interior cu linie întreruptă, cu raza pe jumătate, și coarde aleatorii, cele lungi cu albastru și cele scurte cu portocaliu

Întrebarea

Luați un cerc de rază r și triunghiul echilateral care încape în el; fiecare latură a lui are lungimea √3 r, circa 1,73 r. Alegeți acum la întâmplare o coardă, adică un segment de dreaptă de la un punct al cercului la altul. Care este probabilitatea ca acea coardă să fie mai lungă decât o latură a triunghiului? Bertrand a pus întrebarea în lucrarea sa Calcul des probabilités pentru a avertiza împotriva problemelor despre mulțimi infinite de posibilități care nu spun cum se face alegerea, și i-a răspuns de trei ori.

Joseph Bertrand, într-o fotografie din 1894. În Calcul des probabilités din 1889 a pus problema coardei aleatoare care îi poartă acum numele.
Joseph Bertrand, într-o fotografie din 1894. În Calcul des probabilités din 1889 a pus problema coardei aleatoare care îi poartă acum numele.

Capete aleatorii: 1/3

Alegeți independent două puncte pe cerc și uniți-le. Deoarece cercul arată la fel din orice punct, puteți roti triunghiul astfel încât un vârf să fie în primul punct. Coarda este atunci mai lungă decât o latură exact atunci când al doilea punct cade pe arcul dintre celelalte două vârfuri, care reprezintă o treime din cerc. Deci probabilitatea este 1/3.

Rază aleatorie: 1/2

Alegeți o rază, apoi un punct pe ea în mod uniform, și trasați coarda prin acel punct, perpendicular pe rază. Rotiți triunghiul astfel încât și o latură a lui să fie perpendiculară pe acea rază. Acea latură taie raza în mijlocul ei, la r/2 de centru. Coarda este mai lungă decât latura când punctul ei este mai aproape de centru decât r/2, ceea ce se întâmplă pentru jumătate din rază. Deci probabilitatea este 1/2.

Mijloc aleatoriu: 1/4

Orice coardă, cu excepția unui diametru, are exact un mijloc, deci puteți alege o coardă alegându-i mijlocul în mod uniform oriunde în interiorul cercului. O coardă este mai lungă decât latura exact atunci când mijlocul ei se află la mai puțin de r/2 de centru. Acel cerc interior are raza pe jumătate și deci un sfert din arie. Deci probabilitatea este 1/4.

Ce diferă cu adevărat: mijloacele

Jumătatea unei coarde aflate la distanța d de centru are lungimea √(r² − d²), deci orice coardă este mai lungă decât latura triunghiului exact atunci când d < r/2. Asupra acestui lucru cele trei metode sunt de acord; diferă doar prin cât de des apare fiecare distanță d. Cu capete aleatorii, mijloacele se înghesuie spre margine, cu densitatea 2 / (π√(r² − d²)). Cu o rază aleatorie, fiecare distanță este la fel de probabilă. Cu un mijloc aleatoriu, densitatea crește odată cu d, ca 2d / r², pentru că departe de centru există mai mult loc. Partea fiecărei distribuții sub r/2 este 1/3, 1/2 și 1/4. O histogramă a distanțelor mijloacelor arată cele trei forme deodată și este cea mai clară cale de a vedea că metodele sunt pur și simplu experimente diferite.

Principiul indiferenței

Ținta lui Bertrand era principiul indiferenței: când nu știți nimic care să favorizeze o posibilitate, dați-le tuturor aceeași probabilitate. Cu un număr finit de cazuri, cum ar fi fețele unui zar, funcționează. Cu o infinitate de cazuri, nu spune ce ar trebui să însemne „aceeași”: probabilitate egală pentru lungimi egale de arc, lungimi egale de rază sau arii egale ale discului. Fiecare alegere este uniformă într-o descriere și neuniformă în celelalte, și fiecare duce la un alt răspuns. Teoria modernă a probabilităților evită problema cerând ca fiecare întrebare să își precizeze distribuția de probabilitate.

Jaynes și paiele aruncate

În articolul său din 1973, The Well-Posed Problem, fizicianul Edwin Jaynes s-a întrebat ce se întâmplă când problema devine fizică: paiele sunt aruncate pe un cerc desenat pe podea de cineva aflat prea departe ca să țintească. Răspunsul nu ar trebui să se schimbe dacă cercul este mutat puțin sau desenat ceva mai mare, pentru că cel care aruncă nu își poate da seama. Jaynes a arătat că o singură distribuție de drepte are ambele proprietăți, cea cu distanțe față de centru distribuite uniform, deci răspunsul este 1/2, și a relatat că paiele reale au confirmat acest lucru. Nu toată lumea acceptă că aceasta tranșează întrebarea pentru orice interpretare a expresiei „la întâmplare”, dar arată cum o întrebare vagă poate deveni una bine pusă.

Explorați

Deschideți paradoxul lui Bertrand pentru a trasa coarde prin capete aleatorii, o rază aleatorie, un mijloc aleatoriu sau paie aruncate. Triunghiul se rotește așa cum o cere fiecare raționament, cercul interior arată ce mijloace dau coarde lungi, iar trecerea de la coarde la mijloace arată unde le pune fiecare metodă. O histogramă compară distanțele mijloacelor cu curba teoretică, iar Compară toate trasează 10.000 de coarde cu fiecare metodă, astfel încât cele patru răspunsuri stau unul lângă altul într-un singur tabel.

Întrebări frecvente

Cine a fost Joseph Bertrand?

Un matematician francez, 1822–1900, care a lucrat în teoria numerelor, geometria diferențială, probabilități și economie. Postulatul lui Bertrand, potrivit căruia între n și 2n există întotdeauna un număr prim, și competiția Bertrand din economie îi poartă de asemenea numele. Problema coardei apare în cartea sa Calcul des probabilités din 1889.

Este unul dintre cele trei răspunsuri greșit?

Nu. Fiecare este răspunsul exact pentru propria metodă de alegere a coardei. Paradoxul constă în faptul că întrebarea, așa cum a formulat-o Bertrand, nu spune ce metodă să folosiți, iar metodele atribuie probabilități diferite aceleiași mulțimi de coarde.

De ce apare 1/2 de două ori?

Un punct aleatoriu pe o rază aleatorie și un pai aleatoriu care traversează cercul dau amândouă un mijloc a cărui distanță față de centru este distribuită uniform de la 0 la r. Proceduri diferite pot da aceeași distribuție, iar atunci dau aceleași răspunsuri la orice întrebare.

Are legătură cu acul lui Buffon?

Ambele țin de probabilitatea geometrică, în care șansele se măsoară prin lungimi, arii și unghiuri. Acul lui Buffon, din 1777, este o problemă bine pusă, pentru că poziția și unghiul acului sunt considerate uniform distribuite, și duce la π. Paradoxul lui Bertrand arată ce se întâmplă când o întrebare lasă deschisă această alegere.

Ești gata să încerci?

Deschide PictorX în browser – fără instalare și fără card de credit.

Deschide paradoxul lui Bertrand