Despre cursurile de schimb | ISO 4217, ancore și istorie

Ce este un curs de schimb?

Un curs de schimb îți spune câtă monedă primești pentru o unitate din alta. Dacă EUR/USD este 1,08, un euro cumpără 1,08 dolari americani, iar un dolar aproximativ 0,93 euro. Băncile și casele de schimb afișează două prețuri: unul de cumpărare mai mic și unul de vânzare mai mare. Cursul mediu se află la mijloc și este referința cea mai corectă. Cursurile de referință, precum cele ale Băncii Centrale Europene, se publică o dată pe zi lucrătoare, în timp ce traderii văd prețurile schimbându-se în fiecare secundă.

Cursuri flotante și cursuri fixe

Majoritatea monedelor mari, printre care dolarul american, euro, lira sterlină și yenul, sunt flotante: prețul lor rezultă din cerere și ofertă, iar băncile centrale îl influențează doar indirect, prin dobânzi. Alte țări își fixează sau își ancorează moneda. Coroana daneză este menținută în MCS II la un curs central de 7,46038 coroane pe euro, într-o bandă de 2,25%, dolarul din Hong Kong stă din 1983 între 7,75 și 7,85 pe dolar american, iar rialul saudit este fixat din 1986 la 3,75 pe dolar. Multe regimuri se află la mijloc, ca flotare administrată, în care banca centrală lasă cursul să se miște, dar intervine pentru a-l netezi.

Codurile valutare ISO 4217

Codurile din trei litere din acest convertor provin din standardul internațional ISO 4217, publicat prima dată în 1978. Primele două litere sunt de obicei codul ISO al țării, iar a treia este inițiala monedei: USD este dolarul american, iar JPY yenul japonez. Moneda euro, care nu aparține unei singure țări, este EUR. Codurile care încep cu X nu sunt legate de o țară: XAU este o uncie de aur, iar XDR dreptul special de tragere al FMI. Fiecare monedă are și un cod numeric, de exemplu 978 pentru euro și 840 pentru dolar, și un număr de zecimale: yenul nu are niciuna, dinarul kuweitian are trei.

Istorie - de la etalonul aur la Bretton Woods

Marea Britanie a trecut treptat la aur în 1717, când Isaac Newton, director al Monetăriei, a fixat prețul guineei, și a consfințit asta prin lege în 1821. Prin anii 1870 majoritatea națiunilor comerciale își legaseră banii de o greutate fixă de aur, așa că cursurile abia s-au mișcat până când Primul Război Mondial a rupt sistemul în 1914. În iulie 1944, delegați din 44 de țări s-au întâlnit la Bretton Woods, în New Hampshire: monedele au fost legate de dolarul american, dolarul era convertibil în aur la 35 de dolari uncia, iar FMI și Banca Mondială au fost înființate. Pe 15 august 1971 președintele Nixon a oprit convertirea dolarilor în aur, iar din martie 1973 marile monede au devenit flotante. Euro a urmat la 1 ianuarie 1999, cu bancnote și monede din 2002.

Întrebări frecvente

Care monedă valorează cel mai mult?

Pe unitate, dinarul kuweitian este de obicei cea mai scumpă monedă, la peste trei dolari americani. Asta spune puțin despre puterea unei economii: valoarea unei unități reflectă mai ales punctul de pornire al monedei și eventualele denominări, nu bogăția țării.

Este un curs fix mai bun decât unul flotant?

Niciunul nu este mai bun în orice situație. O ancoră oferă certitudine comercianților și călătorilor și poate împrumuta credibilitatea unei monede mai puternice, dar banca centrală trebuie apoi să urmeze dobânzile monedei ancoră și are nevoie de rezerve ca să apere cursul. O monedă flotantă absoarbe singură șocurile și lasă politica monetară liberă, cu prețul fluctuațiilor zilnice.

De ce s-a încheiat etalonul aur?

Aurul lega cantitatea de bani de metalul din seifuri, ceea ce făcea greu de finanțat un război sau de combătut o criză. Țările l-au suspendat în 1914, au încercat să revină în anii 1920 și l-au abandonat din nou în Marea Criză, Marea Britanie în 1931. Bretton Woods a păstrat legătura cu aurul doar prin dolar, iar această legătură s-a încheiat în 1971, când rezervele de aur ale SUA nu mai acopereau dolarii deținuți în străinătate.