Salvador Dalí
Află mai multe despre Salvador Dalí—pictorul catalan al ceasurilor moi, al elefanților cu picioare lungi și al cârjelor, care și-a pictat visele cu precizia unui maestru vechi și și-a transformat propria viață într-un spectacol—și pune o fotografie într-un vis inspirat de tablourile lui în PictorX.
Cine a fost Salvador Dalí?
Salvador Dalí (1904–1989) a fost un pictor spaniol din Catalonia și cel mai faimos dintre suprarealiști. A pictat imaginile viselor și ale obsesiilor—ceasuri moi, girafe în flăcări, elefanți pe picioare subțiri ca niște catalige—cu răbdarea și precizia maeștrilor vechi pe care îi admira, printre ei Velázquez și Vermeer, astfel încât imposibilul pare cu totul real. A făcut și filme, obiecte, bijuterii, cărți și reclame, iar cu mustața lui cerată și răsucită în sus și cu declarațiile lui scandaloase a devenit la fel de faimos ca tablourile sale.
Figueres, Cadaqués și Cap de Creus
Dalí s-a născut la 11 mai 1904 la Figueres, un oraș din nordul Cataloniei, fiu al unui notar. Un frate mai mare, numit tot Salvador, murise cu nouă luni înainte de nașterea lui, iar Dalí a povestit mai târziu că părinții îi spuseseră că el era fratele lui întors la viață. Familia își petrecea verile la Cadaqués, un sat de pescari de pe coastă, iar stâncile golașe, sculptate de vânt, de la Cap de Creus, lumina limpede și marea netedă au devenit peisajul aproape tuturor viselor sale. În 1930 a cumpărat o colibă de pescar în golful Portlligat, lângă Cadaqués, și a transformat-o treptat în casa în care a trăit și a lucrat cincizeci de ani.
Madrid, Lorca și Buñuel
În 1922 Dalí a plecat să studieze la Academia Regală de Arte Frumoase San Fernando din Madrid și a locuit la Residencia de Estudiantes, unde s-a împrietenit strâns cu poetul Federico García Lorca și cu viitorul regizor Luis Buñuel. A încercat cubismul și futurismul, și-a pictat sora, Ana María, la o fereastră din Cadaqués într-un realism calm și limpede, iar în 1926 a fost exmatriculat din Academie după ce a declarat că niciunul dintre profesorii săi nu era competent să-l examineze. În același an l-a vizitat pe Picasso la Paris. În 1929 el și Buñuel au realizat scurtmetrajul Un câine andaluz, un șir de imagini de vis care începe cu un brici și un ochi.
Gala și suprarealiștii
În 1929 Dalí s-a alăturat la Paris suprarealiștilor conduși de poetul André Breton, iar în acea vară a cunoscut-o pe Gala—Elena Diakonova, soția de origine rusă a poetului Paul Éluard. Ea l-a părăsit pe Éluard pentru Dalí și a devenit soția, modelul, impresarul și muza lui, iar el își semna adesea tablourile cu numele amândurora. Suprarealiștii îi admirau imaginile, dar erau mai puțin siguri de om: căuta scandalul, iubea banii și refuza să ia partea cuiva în politică, iar la sfârșitul anilor 1930 Breton a rupt definitiv legăturile cu el, batjocorindu-l prin anagrama „Avida Dollars”—avid de dolari.
Persistența memoriei
Cel mai cunoscut tablou al lui Dalí este mic: Persistența memoriei (1931) măsoară doar 24 pe 33 de centimetri. În lumina limpede de la Cap de Creus, trei ceasuri de buzunar atârnă moi și flasce peste o ramură, marginea unui soclu și un chip ciudat adormit, iar un al patrulea ceas, închis, este acoperit de furnici. Dalí a povestit că ideea i-a venit după cină, în timp ce privea o brânză camembert topindu-se de căldură. Ceasurile moi au devenit simbolul unui timp care se îndoaie și se dizolvă în vise și în amintire. Museum of Modern Art din New York deține tabloul din 1934, iar douăzeci de ani mai târziu Dalí l-a pictat din nou, spart în blocuri plutitoare, sub titlul Dezintegrarea persistenței memoriei.
Imagini duble și metoda paranoic-critică
Dalí își numea modul de lucru „metoda paranoic-critică”: se antrena să vadă un lucru în altul, așa cum ar putea face cineva aflat în ghearele paranoiei, apoi picta ambele imagini cu deplină claritate. În Lebede reflectând elefanți (1937), trei lebede pe un lac printre copaci desfrunziți se oglindesc în apă ca trei elefanți—gâturile lebedelor devin trompe, iar copacii devin picioare. În Metamorfoza lui Narcis, din același an, un tânăr îngenuncheat își găsește ecoul într-o mână de piatră care ține un ou. Dalí a dus acest tablou la Londra în 1938 ca să-l întâlnească pe Sigmund Freud, ale cărui scrieri despre vise modelaseră întreaga mișcare suprarealistă.
Cârje, sertare și un telefon-homar
Dalí își umplea tablourile cu obiecte care revin iar și iar, ca venite direct din visele lui: cârje care sprijină trupuri și capete moi, lăsate, ca în Somnul (1937); sertare care se deschid în trupul unei femei, ca în Venus din Milo cu sertare (1936) și Girafa în flăcări (1937); furnici, ouă, chei și elefanți cu picioare lungi care poartă obeliscuri. A creat și adevărate obiecte suprarealiste, printre care Telefonul-homar (1936), cu un homar de ipsos drept receptor, și o canapea în forma buzelor vedetei de cinema Mae West, ambele împreună cu colecționarul englez Edward James. În 1936, la Expoziția Internațională a Suprarealismului de la Londra, a ținut o conferință îmbrăcat în costum de scafandru și aproape s-a sufocat.
Hollywood, Disney și mustața
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Dalí și Gala au locuit în Statele Unite, unde el a devenit o celebritate. A conceput secvența de vis din filmul lui Alfred Hitchcock Fascinație (1945), plină de ochi pictați pe perdele și de o siluetă fără chip, și a lucrat cu Walt Disney la Destino, un scurtmetraj de animație pus deoparte și terminat abia în 2003. A pictat portrete ale unor mecena bogați, a creat vitrine, bijuterii și flacoane de parfum, iar în 1948 a pozat pentru fotograful Philippe Halsman în Dalí Atomicus, sărind în aer lângă pisici zburătoare, un scaun și un jet de apă. Mustața lui, cerată în două vârfuri subțiri, a devenit o operă de artă în sine.
Atomi, sfere și întoarcerea în Spania
În 1948 Dalí s-a întors în Spania și s-a stabilit din nou la Portlligat. Zguduit de bomba atomică și fascinat de noua fizică, a proclamat un „misticism nuclear” care amesteca știința, religia și arta Renașterii. În Leda Atomica (1949), Gala apare ca Leda cu lebăda, și nimic nu atinge nimic—chiar și marea plutește deasupra țărmului—pentru că, spunea Dalí, nici în interiorul atomului nimic nu se atinge. Galateea sferelor (1952) construiește chipul Galei din sfere plutitoare, iar Hristosul Sfântului Ioan al Crucii (1951), aflat azi la Glasgow, arată crucea văzută de foarte sus, suspendată deasupra golfului Portlligat.
Teatrul-Muzeu din Figueres
În anii 1960, orașul Figueres i-a oferit lui Dalí ruinele teatrului său municipal, care arsese la sfârșitul Războiului Civil Spaniol și unde avusese loc prima lui expoziție, pe când era adolescent. El l-a transformat în Teatrul-Muzeu Dalí, deschis în 1974: o clădire roșie încununată cu ouă uriașe și o cupolă de sticlă, plină de picturile, obiectele și instalațiile lui, printre care o sală în care canapeaua, șemineul și tablourile formează chipul lui Mae West atunci când sunt privite din locul potrivit. În 1969 i-a dăruit Galei un castel la Púbol, unde ea a fost înmormântată în 1982. Dalí și-a petrecut ultimii ani la Figueres, a murit acolo la 23 ianuarie 1989 și se odihnește într-o criptă sub scena muzeului său.
Un omagiu digital în PictorX
Filtrul Salvador Dalí din PictorX este inspirat de Persistența memoriei, Elefanții, Galateea sferelor, Lebede reflectând elefanți, Girafa în flăcări, Somnul și Leda Atomica. Nu este reproducerea vreunui tablou al lui Dalí, nu este o copie a operei lui făcută cu IA și nu are legătură cu Fundația Gala-Salvador Dalí: fiecare scenă este construită din propria ta fotografie, cu propriile ceasuri, elefanți, lebede, sertare și cârje. Tablourile lui Dalí se văd cel mai bine la Teatrul-Muzeu Dalí din Figueres, în casa lui de la Portlligat și în castelul Galei de la Púbol, la Salvador Dalí Museum din St. Petersburg, Florida, la Museo Reina Sofía din Madrid, la Museum of Modern Art din New York și la Tate Modern din Londra.
Creează-ți propriul vis Dalí în PictorX
Deschide efectul Salvador Dalí, încarcă o fotografie—un portret cu un subiect clar funcționează cel mai bine—și alege un stil: Persistența memoriei, Elefanții, Galateea sferelor, Lebede reflectând elefanți, Girafa în flăcări, Somnul sau Leda Atomica. Alege o paletă—Vis, Foto, Amurg, Noapte sau Desert—apoi folosește Distorsiune pentru a face scena mai ciudată, Onirism pentru a netezi fotografia într-o pictură cu glasiuri, Detaliu pentru a adăuga nori, lebede, sertare și cârje și Umbre pentru a adânci umbrele. Activează sau dezactivează Obiecte plutitoare, folosește Elimină fundalul ca subiectul să iasă clar în evidență, apoi exportă sau continuă editarea în PictorX.
Întrebări frecvente
De ce a pictat Dalí ceasuri care se topesc?
În Persistența memoriei (1931), ceasurile moi sugerează că timpul nu este fix, ci se îndoaie și se topește, ca în vise și în amintire. Dalí însuși a spus că ideea i-a venit de la o brânză camembert care se topea în căldura verii.
Care este cel mai faimos tablou al lui Dalí?
Persistența memoriei (1931), cu ceasurile ei moi, la Museum of Modern Art din New York. Alte lucrări celebre sunt Lebede reflectând elefanți, Elefanții, Girafa în flăcări, Hristosul Sfântului Ioan al Crucii și Telefonul-homar.
Cine a fost Gala?
Elena Ivanovna Diakonova (1894–1982), cunoscută ca Gala, s-a născut în Rusia și a fost căsătorită mai întâi cu poetul francez Paul Éluard. A devenit soția, modelul, muza și impresarul lui Dalí și apare în multe dintre tablourile lui, printre care Leda Atomica și Galateea sferelor.
Unde pot vedea lucrări de Dalí?
Cele mai mari colecții se află la Teatrul-Muzeu Dalí din Figueres, la Salvador Dalí Museum din St. Petersburg, Florida, și la Museo Reina Sofía din Madrid. Se pot vizita și casa lui de la Portlligat și castelul Galei de la Púbol, iar Museum of Modern Art din New York deține Persistența memoriei.
Este filtrul PictorX un tablou adevărat de Dalí?
Nu. Este un omagiu digital creat din propria ta fotografie, nu o copie a vreunuia dintre tablourile lui, și nu are legătură cu Fundația Gala-Salvador Dalí. Operele lui Dalí rămân opere de artă în muzee și colecții.
Eşti gata să încerci?
Deschide PictorX în browser-ul tău
Încearcă Salvador Dalí