Fractalul grămezii de nisip
Adună boabe de nisip pe un singur pătrat al unei grile. Imediat ce un pătrat are patru boabe, se prăbușește: dă câte un bob fiecăruia dintre cei patru vecini, care la rândul lor se pot prăbuși. Procesul continuă până când fiecare pătrat are cel mult trei boabe, iar grămada de nisip se dovedește a nu fi deloc o grămadă, ci un fractal complicat, cu simetrie de ordinul opt. Privește cum se întâmplă totul în timp real cu până la 1.048.576 de boabe, încearcă alte rețele și vezi avalanșele care au făcut celebră grămada de nisip a lui Bak, Tang și Wiesenfeld. Modul Grămadă pune numărul de boabe introdus pe o singură celulă și le lasă să se prăbușească în timp real: o celulă cu tot atâtea boabe câți vecini are dă câte un bob fiecăruia dintre ei. Introdu până la 1.048.576 de boabe (merge și 2^20) sau alege un exemplu; bara arată cât de departe a ajuns prăbușirea, iar un milion de boabe pe rețeaua pătrată durează aproximativ jumătate de minut. Rețea și Înălțime inițială schimbă desenul. Modul Neutru calculează elementul neutru al grupului grămezii de nisip pentru o grilă n × n. Modul Avalanșe aruncă boabele unul câte unul pe o grilă care le pierde pe la margini; dă clic sau ține apăsat pe grilă ca să torni boabe într-un singur loc, iar graficul numără avalanșele după mărime. Derulează sau apropie degetele pentru zoom, trage pentru a muta și dă dublu clic pentru a încadra toată grămada; la zoom mare, fiecare celulă își arată numărul. Redu Viteza ca să urmărești prăbușirea pas cu pas.
Cum funcționează
- Introdu un număr de boabe, până la 1.048.576, sau alege un exemplu, cum ar fi 2^18 = 262.144, și privește grămada prăbușindu-se din centru spre exterior.
- Schimbă rețeaua într-una pătrată cu diagonale sau triunghiulară ori pornește de la un strat de 1 sau 2 boabe pe celulă și compară desenele.
- Treci la Neutru sau Avalanșe, mărește până când fiecare celulă își arată numărul și salvează imaginea.
Cum se prăbușește o grămadă de nisip
Fiecare celulă a grilei conține un anumit număr de boabe. O celulă cu tot atâtea boabe câți vecini are, patru pe o grilă pătrată, este instabilă: se prăbușește și dă câte un bob fiecărui vecin. Acești vecini pot deveni la rândul lor instabili, așa că o singură prăbușire poate declanșa o întreagă avalanșă. Regula se aplică până când nicio celulă nu se mai poate prăbuși. Pornind de la 1.024 de boabe pe o celulă, este nevoie de 20.384 de prăbușiri și rămâne o grămadă lată de 25 de celule; 262.144 de boabe necesită peste 1,2 miliarde de prăbușiri și se întind pe 375 de celule; iar 1.048.576 de boabe, cât permite aplicația, necesită aproximativ 19,1 miliarde de prăbușiri și formează o grămadă cu diametrul de 747 de celule. De patru ori mai multe boabe dau o grămadă de două ori mai lată.
De ce ordinea nu contează
Când mai multe celule sunt instabile în același timp, nu contează care se prăbușește prima. Deepak Dhar a arătat în 1990 că grămada stabilă finală, și chiar numărul de prăbușiri ale fiecărei celule, sunt mereu aceleași: grămada de nisip este abeliană, ca adunarea. Aplicația folosește această libertate de două ori. Lasă o celulă cu multe boabe să le dea pe toate dintr-odată, nu câte patru, și, pentru că o grămadă de pe o singură celulă este la fel de simetrică precum rețeaua ei, calculează doar o felie – o optime din rețeaua pătrată sau o douăsprezecime din cea triunghiulară – și o oglindește pentru rest.
Un fractal care își amintește rețeaua
Grămada stabilă este departe de a fi aleatorie. Regiunile cu un model regulat de 1, 2 și 3 sunt mărginite de linii subțiri și umplute cu copii mai mici ale lor. Wesley Pegden și Charles Smart au demonstrat în 2013 că desenul tinde spre o limită bine definită pe măsură ce grămada crește, iar împreună cu Lionel Levine au arătat că regiunile regulate sunt legate de împachetările apoloniene de cercuri. Forma își amintește și grila: pe o rețea pătrată cu diagonale sau pe o rețea triunghiulară, aceeași regulă desenează un alt fractal, cu o altă simetrie.
Avalanșe și criticitate auto-organizată
Per Bak, Chao Tang și Kurt Wiesenfeld au inventat grămada de nisip în 1987 pentru a explica cum se poate regla natura singură la un punct critic. Aruncă boabe la întâmplare pe o grilă care le pierde pe la margini și, după o vreme, grila ajunge într-o stare staționară: majoritatea boabelor nu provoacă nimic, câteva declanșează o avalanșă care mătură întreaga grilă, iar mărimile intermediare urmează o lege de putere, o linie dreaptă pe un grafic log-log. În modul Avalanșe poți urmări cum se formează această stare, poți turna boabe într-un singur loc și poți vedea cum înălțimea medie se apropie de 17/8 = 2,125, valoarea demonstrată pentru o grilă pătrată infinită.
Întrebări frecvente
Ce este modelul abelian al grămezii de nisip?
Un automat celular introdus de Per Bak, Chao Tang și Kurt Wiesenfeld în 1987. Fiecare celulă a unei grile conține boabe de nisip; o celulă cu cel puțin atâtea boabe câți vecini are se prăbușește și dă câte un bob fiecărui vecin. Se numește abelian pentru că ordinea prăbușirilor nu schimbă rezultatul final, o proprietate demonstrată de Deepak Dhar în 1990.
De ce o grămadă de nisip formează un fractal?
Prăbușirile împrăștie boabele în valuri care interferează între ele, iar celulele se așază în regiuni cu un model regulat de 1, 2 și 3, separate de linii subțiri. Copii mai mici ale acelorași regiuni apar între cele mai mari, la fiecare scară pe care o permite grila. Desenul este determinist: același număr de boabe dă întotdeauna exact aceeași imagine.
Cât durează un milion de boabe?
În aplicație, 1.048.576 de boabe pe rețeaua pătrată durează aproximativ jumătate de minut pe un computer rapid, pentru peste 19 miliarde de prăbușiri, iar bara de progres arată cât de departe a ajuns. Rețeaua triunghiulară și cea cu diagonale sunt mai rapide, iar grămezile mai mici sunt gata aproape imediat. Redu Viteza ca să urmărești prăbușirile încet.
Ce este elementul neutru al grupului grămezii de nisip?
Grămezile stabile la care se poate ajunge iar și iar pe o grilă finită formează un grup, în care adunarea înseamnă să torni două grămezi una peste alta și să le lași să se prăbușească. Elementul său neutru este grămada care nu schimbă nimic atunci când este adăugată. Pe o grilă n × n poate fi găsit stabilizând 6 boabe pe fiecare celulă, scăzând rezultatul din 6 și stabilizând din nou, iar el arată ca un fractal de sine stătător.
De ce înălțimea inițială poate fi doar 0, 1 sau 2?
Pe o rețea pătrată în care fiecare celulă are deja 3 boabe, un singur bob în plus nu mai încetează să provoace prăbușiri: avalanșa crește la nesfârșit. Cu cel mult 2 boabe pe fiecare celulă, orice grămadă se stabilizează, după cum au demonstrat Anne Fey, Lionel Levine și Yuval Peres, dar cu cât stratul este mai înalt, cu atât grămada este mai mare și mai lentă.
Ești gata să încerci?
Deschide PictorX în browser – fără instalare și fără card de credit.
Mergi la editor