Tunul lui Newton
Tunul lui Newton este un experiment mental despre un tun așezat pe un munte atât de înalt încât se ridică deasupra aerului. Trasă orizontal, ghiuleaua cade înapoi pe Pământ. Trasă mai repede, aterizează mai departe. Trasă destul de repede, nu mai aterizează deloc: cade în jurul Pământului la nesfârșit. Cu această imagine, Isaac Newton a arătat că aruncarea unei pietre și menținerea Lunii pe orbita ei sunt unul și același lucru.
Experimentul mental al lui Newton
În De mundi systemate, scris în anii 1680 și publicat în 1728, Isaac Newton și-a imaginat un tun în vârful unui munte foarte înalt, care trage orizontal. Cu cât ghiuleaua iese mai repede din țeavă, cu atât ajunge mai departe înainte să atingă solul. Desenul lui Newton arată traiectorii care aterizează tot mai departe, până când una face înconjurul complet al Pământului.
De ce ghiuleaua ratează mereu Pământul
Gravitația trage ghiuleaua tot timpul spre centrul Pământului. Pe un Pământ plat, ea ar lovi solul mai devreme sau mai târziu. Dar suprafața se curbează în jos: pe 8 km coboară cu aproximativ 5 m. Într-o secundă, o ghiulea cade cam 5 m, așa că o ghiulea care parcurge 8 km pe orizontală în fiecare secundă cade exact cât de repede se curbează solul sub ea. Ea cade, dar nu ajunge niciodată mai jos.
Viteza circulară
Viteza pentru o orbită circulară este v = √(GM/r): G este constanta gravitațională, M masa planetei, iar r distanța până la centrul ei. Chiar deasupra suprafeței Pământului, ea este de aproximativ 7,9 km/s, așa-numita primă viteză cosmică. Mai sus, gravitația este mai slabă, așa că e nevoie de o viteză mai mică, dar cercul este mai lung și o tură durează mai mult. Stația Spațială Internațională, la circa 400 km altitudine, zboară cu 7,7 km/s și face un ocol complet în aproximativ 92 de minute.
Elipse
Trage mai încet decât viteza circulară, iar ghiuleaua urmează o elipsă cu centrul Pământului într-unul dintre focare și cu tunul în punctul ei cel mai depărtat de acest centru. Dacă elipsa coboară sub suprafață, ghiuleaua se prăbușește. Trage mai repede decât viteza circulară, iar tunul devine punctul cel mai apropiat de centru al unei elipse mai mari: ghiuleaua se avântă departe, încetinește și se întoarce la munte.
Viteza de evadare
La o viteză de √2 ori mai mare decât viteza circulară, adică aproximativ 11,2 km/s la suprafața Pământului (a doua viteză cosmică), elipsa nu se mai închide. Traiectoria devine o parabolă, iar ghiuleaua încetinește la nesfârșit, fără să se mai întoarcă vreodată. La viteze și mai mari, traiectoria este o hiperbolă. Cercul, elipsa, parabola și hiperbola sunt secțiunile conice pe care matematicienii greci le-au studiat cu două mii de ani înaintea lui Newton.
Ariile egale ale lui Kepler
O linie trasă de la centrul Pământului până la ghiulea mătură arii egale în intervale de timp egale. De aceea, o ghiulea aflată pe o elipsă se mișcă cel mai repede în punctul ei cel mai de jos și cel mai încet în punctul cel mai de sus. Johannes Kepler a descoperit asta în 1609, studiind orbita lui Marte. Newton a arătat că legea decurge din orice forță care trage spre un centru, cum este gravitația.
De la ghiulele la Lună
Ideea lui Newton era că nu e nevoie de nimic special ca Luna să rămână sus. Ea este ca o ghiulea care a primit destulă viteză în lateral: cade tot timpul spre Pământ și îl ratează mereu. Aceeași gravitație care trage un măr în jos, slăbită de distanță, ține Luna pe orbita ei.
Încearcă în PictorX
Deschide Tunul lui Newton și apasă butonul Lansează. Fiecare tragere își păstrează culoarea, ca să poți compara traiectoriile, iar butonul Lansează o serie trage ghiulele cu un șir de viteze diferite, ca în desenul lui Newton. Panoul de informații arată viteza circulară și viteza de evadare din vârful muntelui și îți spune ce fel de traiectorie urmează fiecare tragere. Activează opțiunile Săgeți, Traiectorie fără gravitație sau Arii egale și comută între stilurile Spațiu și Schița lui Newton sau între Pământ, Lună și Marte.
Întrebări frecvente
Ar putea funcționa tunul lui Newton în realitate?
Nu de la sol: aerul ar frâna ghiuleaua cu mult înainte să ajungă pe orbită, iar niciun munte nu este destul de înalt ca să iasă deasupra atmosferei. Rachetele rezolvă problema urcând mai întâi deasupra aerului și accelerând apoi pe orizontală, exact ce descrie tunul lui Newton.
Care este diferența dintre viteza circulară și viteza de evadare?
La viteza circulară, ghiuleaua înconjoară Pământul pe un cerc și rămâne la aceeași înălțime. La viteza de evadare, de √2 ori mai mare, pleacă și nu se mai întoarce. Între cele două, se mișcă pe o elipsă.
De ce este mai lentă o orbită mai înaltă?
Mai departe de Pământ, gravitația este mai slabă, așa că e nevoie de mai puțină viteză ca ghiuleaua să continue să cadă în jurul lui. Cercul este și mai lung, așa că o tură pe o orbită înaltă durează mult mai mult: Luna, aflată la 384.000 km, are nevoie de circa 27 de zile pentru o tură.
Contează masa ghiulelei?
Nu. Gravitația trage mai tare de o ghiulea grea, dar o ghiulea grea este și mai greu de accelerat, iar cele două efecte se anulează. Orice ghiulea trasă cu aceeași viteză din același loc urmează aceeași traiectorie.
Ești gata să încerci?
Deschide PictorX în browser – fără instalare și fără card de credit.
Încearcă Tunul lui Newton