Ciclul prădător–pradă
Sistemul prădător–pradă este una dintre cele mai importante rețele dinamice din ecologie. Descrie cum numărul unui prădător și al prăzii sale se influențează permanent și se țin reciproc în echilibru.
O rețea în echilibru
Un prădător și prada sa sunt legați: numărul unuia depinde de celălalt. Pentru că legătura este atât de previzibilă, biologic și matematic, ea este adesea desenată ca un ciclu în care cele două populații se mișcă în valuri, una imediat după cealaltă.
Ciclul clasic
1. Multă pradă: când sunt multe animale-pradă, prădătorii au hrană din belșug. 2. Prădătorii cresc: datorită acestei hrane, supraviețuiesc mai mulți prădători și numărul lor crește. 3. Prada se prăbușește: prădătorii tot mai numeroși mănâncă mai multă pradă decât se naște, iar populația prăzii scade repede. 4. Prădătorii scad: cu pradă puțină, prădătorii flămânzesc și numărul lor scade din nou. 5. Refacere: cu mai puțini prădători, prada are șansa să se refacă și să crească, iar ciclul reîncepe.
Prădătorii rămân în urmă
Pe o perioadă mai lungă, cele două populații se mișcă precum două valuri. Vârful prădătorilor (portocaliu în aplicație) vine mereu puțin după vârful prăzii (albastru). Prădătorii au nevoie de hrană înainte de a-și crește puii, așa că numărul lor continuă să urce o vreme după ce prada a început să scadă.
Modelul Lotka-Volterra
În biologia sistemelor, această dinamică se calculează cu ecuațiile Lotka-Volterra, două ecuații diferențiale cuplate. Pentru prada N: dN/dt = rN - aNP. Pentru prădătorul P: dP/dt = bNP - mP.
Ce înseamnă fiecare termen
rN: prada crește exponențial cu rata r când nu există prădători. aNP: prada scade proporțional cu cât de des se întâlnesc prada și prădătorii, ceea ce depinde de ambele numere. bNP: prădătorul crește din hrana pe care o mănâncă, deci și asta depinde de cât de des se întâlnesc. mP: prădătorul scade prin moarte naturală cu rata m. Cele două populații sunt în echilibru la N = m/b și P = r/a.
Râsul și iepurele american
Cel mai cunoscut exemplu din natură este râsul canadian (prădătorul) și iepurele american (prada sa). Din registrele istorice ale comerțului cu blănuri ale Companiei Golfului Hudson, biologii au descoperit că numărul acestor două specii urmează de peste un secol un ciclu constant și sincronizat de aproximativ zece ani.
Curse evolutive ale înarmării
De-a lungul multor generații, prădătorul și prada evoluează și unul împotriva celuilalt. Prada dezvoltă camuflaj, viteză, țepi sau venin; prădătorii răspund cu simțuri mai ascuțite, discreție sau rezistență la otravă. Fiecare pas înainte al unei părți pune presiune pe cealaltă, ceea ce poate schimba ratele din model și forma ciclului.
Un al treilea factor
Rețelele trofice reale au mai mulți participanți. Dacă se adaugă plantele pe care le mănâncă iepurii, prada nu mai poate crește nelimitat, iar ciclurile se pot calma sau pot deveni neregulate. O climă în schimbare poate modifica ratele de natalitate și mortalitate, iar cu trei sau mai multe specii populațiile se pot comporta chiar haotic.
Întrebări frecvente
Cine a descoperit ecuațiile Lotka-Volterra?
Alfred Lotka în Statele Unite și Vito Volterra în Italia au găsit independent aceleași ecuații în anii 1920. Volterra voia să explice de ce proporția peștilor răpitori din Marea Adriatică a crescut în timpul Primului Război Mondial, când pescuitul aproape încetase.
Cât durează un ciclu?
Ciclurile mici din jurul punctului de echilibru durează aproximativ 2π/√(rm). Ciclurile mai mari durează mai mult. La râs și iepurele american, un ciclu durează aproximativ zece ani.
Este realist modelul Lotka-Volterra?
Este un model simplu. Ignoră limitele hranei prăzii, timpul de care are nevoie un prădător pentru a prinde și a mânca și hazardul. Totuși, explică tiparul esențial: valuri în care vârfurile prădătorilor urmează vârfurile prăzii.
Ești gata să încerci?
Deschide PictorX în browser – fără instalare și fără card de credit.
Încearcă Prădător–pradă